Bio

Pasiunea pentru ciclism mi-a fost inspirata de către bunicul meu, Teodor. El este cel care mă aştepta în vacanţe cu bicicleta gata pregătită, numai bună de luat la plimbare pe străzi. A fost un secret bine ţinut, un pact numai între noi doi, pentru ca tatăl meu a fost foarte strict în privinţa bicicletei. Nu era de acord să am bicicleta mea, din cauza traficului şi a pericolelor.

Prima bicicleta mi-am cumpărat-o în clasa a IX-a, pe ascuns, din banii strânşi din alocaţii.

La inceput antrenamentele se desfasurau in mare graba, fara prea multa stiinta si tehnologie, iar traseul era in mare parte in jurul cartierului.

Timpul a trecut si m-am aliniat la startul primelor competitii. In ciuda dorintei de a fi unul din pretendentii la victorie eram prezent doar pentru a ingosa numarul participantilor. Cursele se desfasurau aproape identic din punct de vedere fizic. Durerile de ficat, splina, crampele si demotivarea foarte rapida erau mereu prezente.

A trebuit sa treaca cativa ani buni pana cand am ajuns sa iau startul ca unul din favoritii pentru castig. Odata cu trecerea timpului, performantele si distantele competitiilor au inceput sa creasca direct proportional cu asteptarile pe care le aveam de la mine.

Deşi lumea mă ştie ca un înotător şi ciclist de elită, eu sunt în fapt pasionat de alergare. Mereu aştept cu nerăbdare să descalec bicicleta şi să încalţi pantofii de alergare ca să încep cea mai dificilă probă din triatlon.

Am perseverat şi am progresat cu pregătirea până când o distanţă care părea imposibilă a devenit realizabilă. Azi, un antrenament obişnuit de ciclism măsoară in medie aproximativ 120 kilometri.

In acelaşi timp, mă antrenez şi pentru probele de înot (unde antrenamentele nu scad niciodata sub 4000m) şi alergare (unde de asemenea trebuie sa excelez iar acest lucru cere zilnic minim 12km), toate acestea pentru a completa trio-ul.

La finalul unei zile de antrenament imi place sa ma relaxez citind in fata unui ceai fierbinte indiferent daca afara este cald sau frig.