MIB 2011 – Still Breaking Records

Pregatirea a fost facuta temeinic si incet, incet a venit si mult asteptata seara
precompetitionala. Aceasta avea sa fie o seara putin mai speciala, deoarece in capatul celalalt al globului se desfasura Campionatul Mondial de Ironman. Alaturi de cativa prieteni, am urmarit primele doua probe din concurs, dupa care am plecat spre casa pregatindu-ma de somn. A fost o noapte lunga cu multe ganduri si indoieli, mai ales ca afara ploua neincetat de mai bine de12 ore si era un mare frig.

Dupa un somn destul de chinuit m-am trezit entuziasmat in jurul orei6.50,dupa care am mai lenevit pana pe la7.20.

Pentru micul dejun am mancat o omleta de2oua cu sunca si am baut un bidon de Energy
Source, dupa care a urmat o scurta acomodare psihica cu ceea ce avea sa urmeze.
In jurul orei 8.45 am ajuns in zona de start unde m-am schimbat si am inceput incalzirea.
Afara fiind foarte frig (7grade) am folosit un incalzitor pentru maini , piept si spate ca sa pot purta echipamentul de triatlon fara a simti frigul. La ora 9.30 sa dat startul, aici plecand din a doua linie alaturi de Mihai si Robert.

Dupa putin timp ne-am compactat intr-un grup care avea intentia de a alerga 2h40′. Calculele erau facute astfel incat sa trecem cu 39’59” pe fiecare din cele 4 tururi care aveau sa fie parcurse dealungul zilei. Grupul avea sa reziste intact pana la km 20 cand din cauza
crampelor Mihai a incetinit, iar noi am mentinut pasul. Pe la km 13 am folosit un Energy
GEL + , pentru a-mi mentine fortele. In ciuda faptului ca afara ploua, adidasi Inov8 F-lite195 m-au ajutat extrem de mult deoarece aveau o aderenta incredibila chiar si pe marcajul de vopsea din asfalt. Kilometrii au trecut incet, incet iar la semi maraton aveam 1h20’04′ realizand ca suntem in grafic dar constientizand ca ce e mai greu va incepe dupa km 30.
Pe la km 26 am vazut ca Robert incepe sa dea semne de oboseala, si am inceput sa ii aud din ce in ce mai in distanta respiratia si pasii pana cand s-au pierdut printre concurentii ce ii ajungeam din urma.

Eu am incercat sa imi mentin ritmul, sa nu dau semne de slabiciune in fata oboselii si a
frigului care ma afectau incet si sigur. Concentrandu-ma mult asupra curseai si a alergarii am realizat ca mai am mai putin de o ora de alergat si deja incepeam sa alerg mecanic ajungand la pragul in care mi-au aparut lacune in memorie . Mare lucru nu imi mai amintesc din aceasta parte a cursei decat incurajarile Oanei Badea, faptul ca am ajuns-o pe Laura din urma si apoi in turul 4 incurajarile lui Silviu Nicolaescu.

Imi mai amintesc ca la km 37, m-am chinuit sa fac un calcul sa vad la ce timp estimativ as
ajunge in sosire dar 2h22′(timpul care il aveam)+19′(timpul care trebuia sa il fug pe 5 km
constant pe toata durata cursei) mi-au luat in jur de 2 minute sa calculez. Ajungand pe la
Camera de Comert, am terminat cu greu calculul si timpul indicat era2h41′. Atunci am
inceput sa ma impacientez putin dar in acelasi timp sa ma si temperez, sa nu fac prostia de a mari ritmul deoarece eram destul de departe de linia de finish. Mentinand ritmul de 3’48” pe km pana la intrarea in ultimi 2 km cand am inceput sa alerg cu 3’04” pe km 41 si 3’09” pe km 42 deoarece erau ultimi 2 km si stiam atunci, eram sigur ca mai am energie sa duc cursa pana la final.

Dupa intoarcerea de la Piata Muncii unde aveam timpul de 2h37’25” am inceput sa dau
absolut tot ce mai avea in mine. Cand timpul sa schimbat in 2h38′ parca a incept sa se si dilate pentru ca m-am uitat de 3 ori la ceas timp in care am alargat cat am putut de tare si minutul acela nu mai trecea.

Cand am ajuns sub balonul cu Becel ,am vazut sosirea si timpul afisat deasupra era : 2h39’47”.
Atunci a urmat tot ce era mai greu, un sprint puternic la final de maraton. Sustinerea si uralele prietenilor, amicilor care ma asteptau in sosire si a publicului care isi incurajau cunoscutii, mi- au dat puterea de care aveam nevoie in acel moment. Doamne, a fost execrabil de greu fiecare pas.

Trecand linia de sosire m-am prabusit pe asfaltul ud si rece din cauza crampelor la gambe
cauzate de temperatura scazuta de afara si ultimi 2 km pe care m-am chinuit sa recuperez
secundele pierdute dealungul cursei. Fara sa stiu timpul obtinut si daca mi-am indeplinit
obiectivul de a cobora sub 2h40′ am stat intins pe asfalt, intinzandu-mi muschii picioarelor si incercand sa devin iar lucid. Toate acestea sub atenta ingrijire a voluntarilor din sosire(care au facut o treaba exceptionala pe tot traseul maratonului). In acest timp care mie mi sa parut o vesnicie a venit si Laura langa mine, care pe cat de ingrijorata era de starea mea pe atat de fericita era. Prima data nu am inteles de ce zambea atat de mult, dar dupa ce a repetat de vreo doua ori: ”Ai reusit, Ai reusit sa treci sub 2h 40′ ” cuvinte pe care le auzeam cand mai tare cand mai incet, am inceput sa zambesc si eu avand o satisfactie enorma.

A fost greu dar am reusit. Toate acestea multumita sustinerii si increderii sponsorilor, a
familiei si a prietenilor care au indurat o vreme neprietenoasa pentru a fi langa mine. Va
multumesc tuturor!!

Intr-un final Robert a trecut linia de sosire in 2h47’09” iar Mihai in 2h51’11” , timpi care la
echipe ne aduceau locul 5. Dupa un asemenea concurs fiecare merita sa se bucure de reusita in special organizatorii care au facut un lucru extaordinar-Au organizat un concurs impecabil-.
Dupa cursa am plecat acasa, unde am facut o baie fierbinte m-am imbracat cu haine groase si uscate dupa care am revenit pe bicicleta sa sustin restul concurentilor.

Venind si mult asteptata seara m-am retras in pat destul de devreme unde am ramas si dormit neintors timp de 12 ore.

Astazi durerile au disparut aproape in totalitate dar refacerea abia incepe.