Mont Tremblant here I come!!

Canada here I come!

Poze Putrajaya 2014

Sunt la km 3 din proba de alergare si in continuare conduc cursa! Sunt exact acolo unde mi-am propus sa fiu, si toate sesiunile de antrenament pe care le-am facut, mai ales atunci cand eram obosit sau racit, dau roade! Este un sentimet incredibil de realizare, chiar daca mi-e foarte greu, si caldura este ingrozitoare! E deja ora 11:30, caldura s-a instalat in totalitate, si noi alergam doar in plin soare. Termometrul din parc aflat la km 1 masoara la nivelul asfaltului 51 de grade. Imi este cald de inebunesc si am o stare permanenta de greata. Timpul parca se dilata intre punctele de alimentare care sunt la fiecare 1,5km, dar mie mi se par la ani lumina distanta, si se termina mult prea repede. Gheata pe care o pun in sapca se topeste in mai putin de 1 km…hell on earth!!

Si cand ma gandesc ca dimineata, cand imi faceam ultimele verificari la bicicleta in zona de tranzitie imi era racoare, imi vine sa plang de fericire. Sentimentul de bucurie pe care il am acum, tarziu in cursa, dainuieste inca de la startul probei de inot. Imediat dupa sunetul goarnei, am plecat sprintant primii 200m iar la prima baliza observ ca sunt primul si am deja un avans de vreo 30m. Iar acesta este doar inceputul cursei! La doar 28’29” ies din apa si intorc capul sa vad cine e in spate. Cei 30m s-au transformat in aproape 150m….

In timp ce alergam spre tranzitie, mi-am dat jos pielea de inot si mi-am pus manecile pe care le aveam in buzunaul maieului. Abia acum incepe proba la care ma simt increzator si unde vad exact unde ma aflu. Primii 15km au trecut repede, pentru ca am mancat si baut putin si abia apoi am inceput sa trag. Punctele de alimentare erau un adevarat festin deroarece luam tot ce prindeam in materie de lichide si inghesuiam sticle peste tot. Traseul este format din doua bucle de 45km si in ciuda graficului pe care l-am vazut pe net, nu este atat de plat pe cat parea. De fapt este foarte valonat si mereu esti fie pe deal fie pe vale.
Caldura incepe sa creasca de la km la km iar soarele arde fara mila tot ce nu se ascunde la umbra. Prima bucla am parcurs-o in 1h13′cu o medie de 212wati, iar a doua in 1h17′ cu o medie de 204wati, si pe parcurs am avut 6 varfuri de peste 650w. Pe tot traseul de ciclism, am fost ”pazit/escortat” in permanenta de o motocicleta din organizare care se asigura ca nu merg la trena . Mai tarziu am aflat ca aceasta escorta o aveau toti sportivii care erau in locurile fruntase ale categoriilor in care se aflau pentru a se asigura o posibila calificare bine meritata.
Spre finalul probei de ciclism, imi vine in minte ca cele mai bune alergari le-am avut mereu dupa cele mai lente tranzitii. Asa ca si de data aceasta imi propun ca T2 sa fie una facuta in –old&cool fashion way–. Sosetele mele preferate de la Compressport ma asteptau in adidasi alaturi de sapca alba (ca sa respinga putin soarele) si centura cu geluri de la Nutrend.
Dupa primii 500m facuti in alergare prezentatorul cursei, anunta ca numarul 961 conduce cu un avans de aproape 4′ cursa categoriei 25-29. Atunci mi-am dat seama ca victoria este a mea si ca nu mai am cum sa o pierd. Primul lucru care imi vine in minte este: CONDUC CURSA SI CALIFICAREA LA MONDIALE ESTE ATAT DE APROAPE!

Ma simteam bine, stiam ca am un foarte bun pedigree in alergare (1h17′ in half-ironmanul din austria 2013). Primii 3km i-am facut in 12’21”, un timp foarte bun avand in vedere caldura de afara. Dar in scurt timp totul avea sa se schimbe! In mai putin de 300m caldura insuportabila de afara parca m-a lovit in cap. M-am simtit de parca nu mai aveam aer si dintr-o data am ramas fara un strop de energie. Urmatorii 4 km i-am ”alergat” cu 7’30” PER KM, timp in care ma opream la punctele de alimentare sa iau gheata si apa rece.
As povesti mai multe, dar sincer nu imi mai amintesc nimic decat ca la km 8 am vazut ca prin ceata ca am fost depasit si apoi m-am zbatut sa tin pasul, dar totul a fost in zadar. Intr-un final, am reusit sa trec linia de sosire a celei mai grele curse din viata mea. Am fost cel mai bucuros cand totul a luat sfarsit si ca ma pot intinde intr-un bazin cu apa rece si gheata.
Nu pot spune ca sunt cel mai fericit cand ma uit la timpul final si la locul obtinut, dar avand in vedere felul in care a decurs ziua, sunt nespus de multumit ca am obtinut cel mai bun rezultat international al carierei mele de pana acum. Locul 2 la categoria mea de varsta, si 25 la general!
Urmatorul obiectiv major este Campionatul mondial din Canada din Septembrie, unde alaturi de Ioana (care intre timp a devenit prima romanca ce sa calificat la mondialele de half iromnan) vom incerca sa punem Romania si TeamMD cat mai sus in circuitul mondial.

Lucruri pe care le-am invatat in malaezia si incep cu NU in fata:

  • Nu te poti pregati pentru o cursa din Asia in Europa. E imposibil sa reproduci caldura si umiditatea pe care le vei gasi acolo.
  • Nu iti ajung 7 zile pentru aclimatizare inainte de cursa. La antrenamentele grele si lungi ne-am simtit bine, dar in cursa a fost altceva!
  • Nu trai cu impresia ca vei gasi mancare nepicanta in restaurantele locale. Ei nu au mancare pentru gusturile europenilor, asa ca nepicant in conceptia lor se lasa cu lacrimi la noi.
  • Nu te arunca la preturile pe care le vezi, chiar daca sunt mici. Am observat si apoi invatat ca totul este negociabil. Chiar si preturile din magazinele mari, se negociaza daca vrei sa achizitionezi ceva.
  • Nu iti fac griji legate de condus. In cele 4 zile petrecute in vacanta dupa cursa am inchiriat o masina care nu avea acte sau asigurare in torpedou, fara sa am permisul la mine. Cei de la firma de rental mi-au spus ca nu e o problema daca consum baututi alcolice si conduc, dar important sa e sa nu depasesc 60km/h….bine ca nu beau!
  • Nu crede ca este vreodata suficienta crema de soare pe umerii si fata ta…..Mereu merge mai mult sau mai des.