Redescoperirea placerii de a concura!

Dupa aproape 10 ani de triatlon, in care am avut parte de multe momente frumoase cat si de muuulte momente urate, a venit si momentul de a participa la un triatlon fara un target anume si fara presiunea de a performa bine.

De fiecare data cand ma aflu la linia de start sunt acolo cu un target, vreau sa am un rezultat bun si sa ocup un loc fruntas. In cele mai multe cazuri uit placerea de a participa la un concurs si ma concentrez la cele mentionate mai sus. Iar de anul acesta mi-am propus ca inceputul si sfarsitul de sezon sa il dedic unor curse usoare, de care vreau sa ma bucur si sa redescopar in ele pasiunea si placerea de a concura fara presiune.

Acesta este de fapt motivul pentru care am inceput sa facem toti sport, fie ca suntem sportivi profesionisti sau amator. Am inceput sa inotam, pedalam, alergam, cataram sau altele pentru ca ne face placere si pentru ca suntem pasionati de aceste lucruri. Va recomand si voua daca cititi aceste randuri ca atunci cand nu mai simtiti placerea in ceea ce faceti, sa incercati sa luati o pauza, sa lasati deoparte presiunea si asteptarile si incercati sa vedeti cum e sa faceti acel lucru din pura placere!

Astazi spre exemplu, desi era un concurs destul de usor de castigat, am luat startul la Winter TriChallenge ca un simplu om pasionat de sport si nu ca un triatlonist profesionist. Multa lume ma intreba inainte de start ce voi face, ce timpi vreau sa obtin sau imi spuneau ’’iar ai venit sa castigi?’’. Toti au fost uimiti cand auzeau raspunsul : „Astazi vreau sa ma bucur de acest concurs si de placerea de a concura umar la umar alaturi de prietenii mei!”

Inainte de start aveam emotii si parca imi parea rau ca nu iau startul din prima linie dar asta nu a durat mult. Dupa numaratoare inversa m-am trezit intr-o mare de oameni care zambeau si glumeau. Era ceva neobisnuit pentru mine mai ales ca traseul de alergare imi era foarte cunoscut fiind acelasi cu traseul pe care am castigat 4 din cele 6 titluri de campion national unde, pe chipurile celor din jurul meu se citea doar durerea si agonia prin care treceau in timp ce concurau pentru a ”pune mana” pe titlul de campion. In cadrul alergarii am incurajat multi sportivi care din diverse motive mergeu sau se opreau si incercam sa ii motivez si sa alerg impreuna si in ritmul lor pana isi reveneau.

Proba de ciclism a avut loc pe acelasi traseu ca alergarea si competitiile anterioare asa ca nu mi-am facut prea multe griji pentru detaliile tehnice. Desi regulamentul spunea ca trebuie sa ai Mountain bike sau bicicleta de Cyclocross, in lipsa unui asemenea bike am concurat cu bicicleta mea de sosea, un Felt F3. Fata de bicicleta am facut un gest frumos cand am alergat cu ea in spate la inceputul si sfarsitul traseului, ca sa ocolesc noroiul. Imi era mila sa o umplu de noroi inca din primii metri sau chiar la final (de fapt imi era lene sa curat atata namol de pe ea dupa cursa :-) ). Proba de bicicleta a fost foarte hilara pentru ca aveam timp sa ocolesc toate gropile, baltile, sa salut lumea, sa fac cu mana celor de pe margine care faceau poze si in acelasi timp sa incurajez concurenta care trecea pe langa mine.

Apoi a urmat o tranzitie batraneasca catre proba de inot care se desfasura in bazinul olimpic de la Izvorani. In buzunarul de la tricoul de ciclism aveam sacul de tranzitie in care mi-am pus toate hainele pline de noroi pe care l-am abandonat ulterior pe un dulap din vestiar. Apoi am facut 5-7 pasi lejeri pana pe marginea bazinului dupa care țop in apa. Cei 500m de inot i-am impartit in mod egal in fiecare din cele patru stiluri existente (fluture, spate, bras, craul) si nici nu stiu cum au trecut. Odata iesit din bazin a urmat o plimbare lejera catre poarta de finish timp in care ii incurajam pe toti cei care ma depaseau in alergare.

Incheind concursul cu zambetul pe buze si foarte bine dispus, am mai povestit putin cu prietenii dupa care am intrat iar in bazin unde am mai inotat inca 1500m ca sa imi termin antrenamentul si apoi am impachetat tot si am plecat spre casa.

Vreau sa le multumesc organizatorilor pentru prilejul acordat de a redescoperii placerea de a concura fara presiune si prietenilor pentru atmosfera creata! In incheiere vreau sa felicit toti concurentii pentru efortul depus in special pe cei care au fost la primul lor triatlon (Ioana, Laur – de la Aventuria -, Bogdan Antohe…) si sa le urez mult succes in continuare si o viata sportiva cat mai lunga!