Transfier

Weekemdul de dupa Zagreb, l-am petrecut pe transfagarasan, unde a avut loc una din cursele pe care eu o clasez in Top 3 cele mai grele pe care le-am facut. Proba de inot a fost pe post de incalzire unde am mers lejer stiind ca am in fata un munte de urcat si apoi o alergare hard core.
Ajuns pe bicicleta, am avut mare grija la nutritie si traseu neriscand vreo cazatura sau accidentare tocmai in mijlocul sezonului. Dupa o zi in care m-am simtit foarte bine, m-am temperat ramanand la planul initial, si dupa 3 ore si putin si o medie de 248w am inceput alergare pe pozitia a 5. Un loc neobisnuit pentru o zi buna, dar concurenta creste :-) .

Nu a durat mult pana bula de fericire mi-a fost sparta si ziua buna a inceput sa o ia la vale. O problema cu stomacul a facut ca sa nu pot asimila nici un gel sa ma opresc de 4 ori in natura bogata :-( . Fiecare pauza ma scotea din ritm si trageam din ce in ce mai mult de mine ca sa pastrez pace-ul la alergare. Dupa 12 km am abia am recuperat o pozitie si eram la 13′ in spatele locului 3. Desi eram foarte departe de podium, eram hotarat sa trag tare pana la final deoarece traseul cursei nu era unul usor si pana la final se pot schimba multe lucruri. Decizie care in ultimul km a facut ca sa fiu nevoit sa imi adun orice resursa de energie ramasa si sa sprintez de nebun pe faimoasele 395 de scari doarece l-am vazut pe Alex Ciocan mergand in prima parte a scarilor. A fost crunt de dureros iar la final m-am prabusit de oboseala, ramanand mut pret de 20′.