Triathlon Challenge Mamaia

Scurt si la obiect….

In ultimele saptamani nu am fost cel mai odihnit si casa a devenit o amintire vaga…. Sucks to be away and on the roads for so many weeks!!
Norocul meu este ca si sotia mea Ioana impartaseste aceeasi pasiune pentru triatlon si tot acest timp si-a sacrificat concediul si a fost alaturi de mine in deplasari, concurand umar la
umar. De fiecare data rezultatele ei au fost pe masura intelegerii si a suportului!

Ieri am luat startul la Tri Challenge Mamaia, care a fost a patra cursa in 3 saptamani. De departe nu am fost odihnit si antrenamentele au fost facute pe unde am apucat, iar rezultatele direct proportionale cu gradul de odihna si confort. Niciodata nu am fost genul de om care sa caute scuze, ba din contra vreau sa fac ceva productiv din cele invatate. Asa ca pe viitor imi propun sa imi planific un pic diferit calendarul de concursuri, si sa nu mai fac saptamani cu competitii una dupa alta!

Organizarea Tri Challenge a devenit din ce in ce mai buna, lucru care arata maturizarea evenimentului si experienta acumulata in cei 5 ani de existenta. Este cel mai mare concurs de sosea din Romania, si jos palaria pentru eforturile organizatorilor de a ridica standardele in fiecare an!

Startul a fost unul ”privilegiat” deoarece concuretii de la elite au plecat separat de amatori, ca sa nu ne mai incurcam reciproc. Nu stiu exact care este verdictul pentru ce se intampla cu timpii mei de inot, dar in antrenementele de bazin rezultatele sunt din ce in ce mai bune, in schimb in ultimele curse “I just chocke”. Desi am inotat cu neopren timpul a fost unul slab chiar si pentru un inot in slip, iar valurile mici si dese si-au facut loc si s-au strecurat pana in stomacul meu de cateva ori. Time Out!! AAAuuu, am uitat ca nu am cum sa cer time out pentru ca noi NU jucam triatlon aici si sunt in mijlocul afurisitului de lac. Inghit, inot mai departe si ies al treilea din apa.

Fuck me! M-am simtit umilit, iar cand am ajuns la bicicleta in ochilor imi rula un film alb-negru in care protagonistul principal eram eu. Mai aveam putin si imi vomam ficatul in timp ce ma tineam de rastel sa nu cad din cauza ametelii! Dupa cateva minute de clatinat am plecat cu bicicleta in mana, pe 7 carari de parca abia ieseam din bodega, si ma indreptam catre proba de ciclism. O gura de bautura energizanta sa imi schimb gustul din gura si “Hit the road, Alex”! Am pedalat cand pe margine cand pe mijlocul strazii cativa km pana mi-am revenit si apoi mi-am dat seama ca l-am pierdut pe Cipri in tranzitie si avansul lui tot creste.

Dupa putina matematica euforica am luat decizia sa ii astept pe cei din spate ca sa nu ma mai chinui singur la ciclism, desi aveam un avans de 2 minute fata de ei. Imi doream foarte mult sa castig cursa asta dar inotul mi-a ruinat orice speranta. Drept pentru care am decis sa ma multumesc cu locul 2, pe care eram mai mult ca sigur ca il pot obtine fara prea multe sacrificii. Astfel am pedalat cu Florin si Claudiu o parte din proba intr-un ritm destul de alert, care a facut ca in T2 sa ajund impreuna doar cu bunul meu amic Florin.

Aveam o intarziere de aproape 5 minute fata de locul 1, asa ca am stat linistit sa imi iau sosete pentru un plus de confort si apoi am plecat in alergare catre cei 10 km care ma asteptau. Dar ca sa nu fie un loc 2 gratuit am decis sa ma torturez putin, ca un triatlonist care se respecta (toti suntem niste masochisti in adancul sufletului), si am avut grija ca in primii 5km sa imi iau confirmarea ca ”I still got it” realizand un personal best de 17’02”, dar din cauza unei basici care ma sacaia a trebuit sa scad la 18’30″ pe a doua jumatate din cei 10km. Mi-am lasat sufletul pe traseu, si cred ca am avut cea mai rapida alergare a concursului.

Linia de finish am trecut-o pe locul 2, multumit de outcome-ul zilei in conditiile date. Acest loc mi-a asigurat castigarea primei editii a circuitului de triatlon de sosea. La premiere, desi nu am avut un podium pe care sa urcam, a urmat o baie cu sampanie si multe poze si zambete.

Multumesc sponsorilor fara de care participarea la acest concurs nu ar fi fost posibila:

UBISOFT  BDT FORD  TYR  FELT COMPRESSPORT  SIDI  Inov8  AVENTURIA  NUTREND
Pe langa inot, o a doua dezamagire a zilei a fost modul in care a fost facut clasamentul general si premierea la open. Desi au fost doua starturi separate, amatori si elite, clasamentul a fost facut la gramada. Conditiile au fost diferite (vant, ajutor in plutoane la bicicleta, valurile la inot) si in plus una e sa iti urmaresti adversarul in mod direct, vazandu-l in fata si dozandu-ti efortul ca sa il depasesti, si alta e sa concurezi “pe nevazute”. Cred ca la viitoarele editii ar fi o idee buna ca startul separat sa insemne si clasament separat.

Iar a treia dezamagire a fost festivitatea de premiere pentru circuitul de triatlon. Desi la fiecare etapa au fost desemnati si premiati liderii intermediari, acum la marele final al circuitului a fost o mare bataie de joc. Pe langa faptul ca nu au mai fost acordate premiile in bani, nu au existat nici macar cupe sau tricouri si am fost chemati pe scena pentru inmanarea unei diplome scrise cu carioca. Este pacat ca tot efortul investit pana acum sa se termine asa. Atat sportivii cat si federatia si-au dat silinta pe parcursul celor 4 concursuri din circuit, si la final am ramas doar cu vorbele, fara ca efortul sa fie recunoscut si recompensat cum se cuvine. Sper din tot sufletul ca promisiunile federatiei de a acorda totusi premiile sa se indeplineasca, si organizatorii concursurilor de sosea sa ia exemplu celor din circuitul de MTB si sa isi onoreze angajamentele facute la inceput!