XTR Oradea 2011

Dupa mai bine de o saptamana petrecuta la mare, pescuind si lenevind a venit timpul sa imi strang bagajul si sa ma indrept spre casa.

Probabil va ganditi ca ma indreptam spre casa, unde aveam sa raman pentru o perioada destul de lunga. Ei bine, n-a fost asa. Ajungeam acasa doar sa imi spal hainele si sa imi refac bagajul pentru cel de-al doilea Half Ironman din an care urma sa se tina in Oradea.
Ajuns acasa in dimineata zilei de marti, mi-am spalat echipamentul dupa care mi-am refacut rucsacul si l-am pregatit de plecare. In jurul pranzului am facut un antrenament usor de ciclism pe Drumul Poienii dupa care m-am retras in linistea camerei mele.
In zorii zilei de miercuri am plecat spre Bucuresti, unde urma sa particip la o sedinta foto
pentru revista  MEN’S HEALTH. Aici am petrecut mai bine de jumatate de zi
dupa care am plecat la colegul meu Robert sa ma odihnesc.

La ora 19.30 am plecat spre Oradea, un lung drum de 13 ore care urma sa fie parcurs catre
capatul celalalt al tarii. In Brasov ni s-a alaturat si Mihai Baractaru care a venit cu provizii de mancare pentru drum. Dupa o noapte petrecuta intr-o cuseta dormind aproape neintorsi am fost treziti de catre controlor care ne anunta ca trebuie sa coboram.

Ajunsi in Oradea am inceput sa cautam un loc de cazare cat mai ieftin si primitor, loc pe care l-am gasit in Baile Felix. Odata cazati ne-am curatat si pregatit bicicletele pentru concurs dupa care a urmat o scurta repriza de somn iar apoi un inot de 20min. Ziua a trecut foarte repede datorita pregatirilor, la caderea serii am adormit bustean pana dimineata la 7.

Ziua a trecut rapid, cu pregatirea echipamentului, vizionarea traseului de ciclism si o alergare foarte usoara de 6km. A venit si seara precompetitionala , care avea sa treaca greu, plina de ganduri, la fel ca orice alta seara dinainte a competitiilor.
Dupa un somn chinuit plin de emotii si intrebari a sunat ceasul, pe care mi-as fi dorit sa-l pot ignora si sa mai dorm inca cateva ore bune. La insistentele lui Mihai care era nerabdator m-am ridicat cu greu din pat. Bombanind, cu ochii mici, m-am imbracat si am plecat alaturi de gazda noastra care ne-a dus la locul de desfasurare.

Ajunsi la lacul Paleu, am vazut multi sportivi nerabdatori si plini de emotii care se pregateau temeinic pentru startul competitiei care avea sa aiba loc in mai putin de o ora!
Mi-am aranjat bicicleta si casca in stand astfel incat sa am parte de o tranzitie foarte rapida si am inceput incalzirea: 2km de alergare si un inot de 550m fiind echipat cu neoprenul TYR Huricane Cat.3.

La finalul incalzirii, am asteptat tacut timp de 4-5minute startul. In acest timp mi-am cautat motivatia necesara, pentru a trage cu toate resursele pe care le aveam. Ca de fiecare data vroiam sa concurez si sa ma aflu mereu in fata a pretendentilor la castigarea acestui
eveniment din doua motive: primul era faptul ca la linia de start se anuntau a fi triatlonisti de top din Ungaria, iar al doilea fapt e ca doream sa imi apar si intaresc renumele dobandit in Austria.

Fara sa imi dau seama se aude numaratoarea inversa si apoi startul care dezlantuia dorinta fiecarui sportiv de a fi primul care deschide traseul probei de inot. Dupa mai putin de 100 de metri ma aflam deja la conducerea cursei, lucru care imi placea la nebunie. La prima intoarcere adica dupa mai putin de300metri aveam un avans de 30 de secunde, avans care avea sa creasca vizibil cu fiecare tractiune pe apa care avea sa o fac, pana cand aflat in cel de- al patrulea si ultimul tur aproape ca i-am ajuns din urma pe concurentii de pe locurile 2, 3 si 4.
Am iesit primul din apa dupa 32′ ( traseul a avut aproximativ 2400m) cu un avans
considerabil. Toata lumea ma aclama si sustinea, era minunat. M-am indreptat catre zona de tranzit pe care am parasit-o dupa 54 de secunde sub privirile si in sustinerea tuturor oamenilor de pe margine.
Am urcat pebicicleta in graba si am inceput sa pedalez cu putere inca din primii
kilometriipentru a-mi marii avansul si a-l duce la unul irecuperabil de catre pretendentii la
titlu.
Proba de ciclism se desfasura pe un circuit rapid si care avea o scurta catarare, destul de
abrupta. La cea de-a doua intoarcere, m-am intalnit cu primul concurent, care se afla in
spatele meu la6km distanta, care urma sa se dubleze pana la sfarsitul celor 90km. Aici ma
hidratam in permanenta cu High5 Energy Source, si luam care un Energy Gel Plus la fiecare 40de minute. Am impins cu putere in pedale in special pe urcare pe tot traseul de ciclism, astfel ca la finalul celei de a doua probe din concurs, in momentul in care am ajuns la standul de biciclete am realizat un nou Personal Best al distantei: 2h32′.

Am intrat in tranzitie increzator in propriile forte cu un avans mai mare de16minute, am
predat stafeta Laurei care astepta nerabdatoare venirea mea de petraseu iar apoi mi-am
schimbat incaltarile cu repeziciune si am inceput alergarea. Nu dupa mult timp increderea si buna dispozitie mi-au fost stricate de repercursiunile
intensitatii si dorintei de a intra primul in tranzitie, facandu-si aparitia blocajele musculare si carceii la muschii de deasupra genunchilor. In acea clipa, primul lucru care mi-a venit in cap a fost alergarea din 2009 de la Ironman Ungaria, cand am alergat 30 km cu crampe la toti muschii picioarelor. Ingrozitor!
Am incercat sa alerg cu pasi mai marunti, dar fara efect. Nu aveam incotro decat sa imi
continui alergarea incercand sa ma detasez de situatie, strangand puternic din dinti si urland de durere in adancul sufletului. La trecerile prin punctul de alimentare am preferat sa alerg cu apa in papuci, efectiv sa imi balteasca apa in ei decat sa continui proba cu, crampe, turnandu-mi apa rece pe picioare si facandu-mi un masaj scurt. Am plecat dupa o pauza de30 de secunde si am reinceput sa fiu mai increzator deoarece durerea incepea sa dispara. Dupa 4 km am vazut ca a sosit si cel de-al doilea concurent de la proba de ciclism. Vazand distanta intre mine si el am constientizat ca ii va fi foarte greu sa recupereze handicapul pe kilometrii de alergare ramasi. Am alergat in ritmul meu,incercand sa ignor tot ceea ce se petrecea in jur. Ma indreptam cu bucurie catre finish.

Ultimii km i-am alergat alaturi de amicul meu Marius Ragobete care in final avea sa vina pe locul 3.

La intrarea in ultimul tur am inceput sa incetinesc si sa ma bucur de ceea ce nu avusesem
parte in Austria. Adica de bucuria de a-ti aminti si a privi tot ce e in jur. Deja auzeam
aplauzele spectatorilor care asteptau in sosire, dupa panglica care marca finalul competitiei pentru mine.

Imediat dupa aceea am fost la masaj si apoi i-am ajutat pe toti amicii care erau pe traseu
oferindu-le ceea ce aveau nevoie. La finalul zilei, cu totii am plecat spre pensiune, bucurosi ca am ocupat un loc pe podium si nerabdatori pentru premierea din ziua ce urma.
Ziua de duminica a trecut repede. Am fost la premiere unde am reusit sa savurez linistit
beneficiile zilei anterioare si ne-am odihnit reflectand asupra celor intamplate.